Cu Lumina

Highlightul saptamanii mele profesionale a fost speech-ul meu despre Lumina de la Speech Club.

as vrea sa va povestesc mai intii despre ce este Speech Club si apoi de ce eu am fost acolo si cum m-am simtit.

Acum 5 ani cativa pasionati de arta discursului si a dezbaterii elegante (chiar insist pe acest cuvant, ”elegant”) s-au hotarit sa se intilneasca in mod constant si sa dezbata diverse teme, fie actuale, gen ” breaking news” fie teme eterne, gen Libertate, Umanitate, etc.

La intilnirea de miercurea aceasta, 22 aprilie, am fost invitata de Ciprian Moga, un adevarat pasionat de jazz, comunicare si arta conexiunilor umane prin discurs si dezbatere publica.

Ciprian, probabil ca tu mi-ai mai facut aceasta invitatie in cei x ani de cand ne cunoastem insa eu nu am fost pasionata de acest subiect.

Pentru ca tema acestei intilniri a fost ” Asa e in tenis” si dupa cum stiti deja Liviu, partenerul meu de viata si de business,  e pasionat de tenis, m-am gandit ca e o ocazie buna de a intilni oameni cu aceeasi pasiune.

Deci am confirmat participarea foarte linistita, contand pe faptul ca Liviu va fi incantat sa tina un speech despre tenis iar eu voi ”sade” confortabil pe margine ca spectator.  Am aflat destul de curind dupa ce s-au strans toti ca una dintre reguli (la fel ca la „fight club: you come, you fight) este: Ai venit, participi.

Si a venit momentul in care am ramas ultima care trebuia sa improvizeze un speech pe baza unor carti de tarot alese de mine  dintr-un teanc foarte generos. Aveam optiunea sa aleg o carte, doua sau 4. Am ales 4. Mi-am calculat eu ca daca aleg 4, imi cresc sansele de a primi inspiratie sau de a compune un subiect cu ajutorul a 4 imagini.

Din nou am estimat gresit pentru ca o singura carte m-a inspirat. Cea in care un personaj iluminat (la propriu, era fosforescent) statea relaxat pe un fotoliu de piatra intr-o incapere intunecata. Pe jos, pe podeaua din piatra era un vas cu nisip in care ardea focul.

Intii m-am gandit ca e Buddha si m-a tentat sa vorbesc despre budism. Apoi am vazut in coltul din stanga sus a cartii prima lampa. Si pe a doua. Si pe a treia, si pe a patra. Era un colt cu lampi pe tavanul incaperii in care statea domnul luminos.

La vederea lampilor m-am bucurat si am decis sa vorbesc despre Lumina.  Nu pot sa scriu despre ce am vorbit, dar pot sa va spun ca m-am simtit bine. M-am asezat pe mine intr-un transportor in timp si am pornit calatoria. Dupa primele 10 secunde i-am invitat si pe ei, colegii mei de speech-uri in calatoria mea si i-am dus in lumea luminilor timp de 1 minut.

Cum m-am simtit ?

 A fost o combinatie de teama cu relaxare, o combinatie de transa cu prezenta constienta. Feedbackul de la Ciprian a fost asa: i-a placut ca am creat stare de emotie pozitiva in care el s-a recunoscut. 

Dar ca m-am oprit prea devreme. As fi putut continua si trage o concluzie. 

Nu am reusit sa privesc fiecare spectator in parte, cum era regula, ” make eye contact with the public” asa ca nu stiu ce impact a avut speechul meu. Stiu doar ca am reusit sa ma conectez cu mine ca sa exprim ce inseamna lumina pentru mine si sper ca le-am transmis si lor aceasta pasiune.

Poate ca nu este o intimplare ca tot in aceasta saptamana, a doua zi dupa speech ul meu, s-a deschis Festivalul Luminii in Bucuresti si m-am bucurat sa vad proiectii si video mapping pe cladiri superbe: Teatrul ODEON si Casa Armatei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: