In ritm de tobe

Da, am fost la un curs de tobe. ”Curs” e mult spus, de fapt am petrecut o ora impreuna cu citiva oameni pasionati de ritm. Ei, ”antrenorii de tobe”, Mark si Vincent au ritmul in singe, normal, sint africani. Initial planuiam sa petrec jumatate de ora cu Alis si Liana pe terasa la Green Hours, iar ele urmau sa ramina acolo la cursul de tobe. Stiam de la Liana ca merge de citeva luni, dar n-am fost tentata cu adevarat sa incerc.

Am mai fost la un curs de tobe acum citiva ani, curs tinut de celebrul Jimmy la scoala de muzica a lui Ungurica. Atunci m-am lasat repede de tobe pt ca mi s-a parut prea greu sa-ti coordonezi miinile care bat cu betele si picioarele care  apasa pedalele. Mult mai greu decit condusul in trafic si un pic mai usor decit cintatul la orga (imi dau cu parerea despre cintatul la orga doar ca spectatoare a celebrei dne Ilse Maria Reich).

Cind am inteles de la Liana ca e vorba de tobe africane, deci am scapat si de bete si de pedale, brusc am devenit curioasa.

Bine, i-am zis, hai ca vin cu voi sa stam la povesti pe terasa si apoi mai stau un pic sa va privesc cum bateti voi la tobe. Cind s-a strins tot grupul de pasionati de tobe, Liana mi-a ales o toba si m-am trezit traversing curtea cu  toba la subbrat spre barul de la subsolul Green Hours.

Ce s-a intimplat in urmatoarea ora a fost magic.

Fara sa fi pus vreodata maiinile pe vreo toba africana, nici macar intr-un magazin de suveniruri din EuroDisney, am avut o conexiune imediata cu toba mea.

Mai intii l-am imitat pe Mark, apoi pe colegul de tobe de linga Vincent, un domn care seamana cu Jules Verne, si apoi pe Vincent.

Dupa care am inchis ochii si n-am mai privit pe nimeni. Doar am ascultat si am intrat in ritm. Maiinile mele stiau ce au de facut si capul meu era ”plecat” in alta parte, sau poate doar se odihnea. Am avut o mare bucurie si am simtit o mare relaxare. O stare similara cu cea din timpul dansului. Posibil sa se cheme Flow, e starea de fericire in care intri cind te focusezi pe care care iti place extrem de mult.

Starea in care intra si Dezde cind face sarituri pe wakeboard, starea in care intra Liviu cind coboara ca vintul pe snowboard, starea in care intru si eu cind ma simt inspirata sa scriu aici. Imi pare rau ca nu am fotografii sa ilustrez acest articol, dar chiar nu mi-a trecut prin cap sa fac vreo fotografie, atit de bine m-am simtit si am uitat de tot ce se petrece in restul lumii.

Anunțuri

  1. Dan

    Acum vreu si eu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: