Hamburg-ul lui Fatih Akin vazut in Soul Kitchen

Această prezentare necesită JavaScript.

O sa incep cu finalul pentru ca ilustreaza perfect ideea regizorului: ”Celebration” .

In fotografie vedem pe cei doi indragostiti la masa la momentul desertului alaturi de bradul de Craciun. Imi place imaginea candelabrului, imi sugereaza sarbatoare si e in linie cu intentia regizorului Fatih Akin pentru mesajul  filmului  SOUL KITCHEN.

Azi am revazut acest film pentru a 4 oara, special pentru a scrie acest post despre design de interioare si obiecte, la invitatia blogului ‘Dragoste la prima vedere”.  Prima oara am vazut filmul in vara lui 2010, la Uranus, cinema in aer liber. Un proiect de arhitectura temporara, o reconversie urbana care acum nu mai exista, dar care mie mi-a placut mult. Mai am o fotografie cu barul aflat in turnul de apa si plaja amenajata linga turn. Imi vine sa creez o noua categorie pe blog despre locurile mele preferate din Bucuresti.

Soul Kitchen e un restaurant in zona industriala Wilhelmsburg din Hamburg, amenajat in stil ”minimalist german”  intr-un depozit abandonat, cu peretii de caramida si  ferestre cu rame ruginite.

La intrare pasesti pe un covor turcesc traditional foarte uzat dar cu mult caracter :). In stinga, imediat dupa intrare, intr-un colt e desk-ul DJ-ului pe care e si o lampa neagra gen Louis Poulsen.

Zona cu mese contine mobiler vintage anii 60 si lampi albe cu modele pop. Un alt colt e amenajat ca un loc de relaxare cu fotolii si canapele, o lampa de podea si o fotografie veche a cladirii.

Mobilierul de bar e acoperit cu tabla zincata.

In bucatarie, in prima parte a filmului, inainte de renovare, e un dezastru in care reusesti sa zaresti un ibric turcesc traditional. Dupa ce renoveaza conform cerintelor SANEPID-ului german (adica in inox) totul e ordonat si curat iar ibricul dispare.

Alte interioare din film sint din apartamente cu tapet pe pereti, a lui Zinos si al chiropractorului turc, in care mai apare si o doamna cu o tava si paharele traditionale turcesti de ceai.

In acest film ascultam muzica greceasca si vedem obiecte turcesti, dar aceasta nu inseamna conflict ci convietuire. Wilhelmsburg e zona in care locuieste comunitatea greceasca din Hamburg. Mai mult de atit, scenariul e scris de regizorul turc si de personajul principal, care e grec si proprietar de restaurant.

Desi regizorul te lasa sa crezi ca personajele Lucia si Ilias se intilnesc in sala de mese a inchisorii, de fapt scena e filmata intr-o biserica. Spun asta pentru ca am zarit o orga sus la etaj, privind mai sus de mese si scaunele din placaj.

Predilectia spre upcycling de obiecte din mediul industrial ma duce cu gindul la interioarele create de arhitectul roman Cristian Corvin (Atelierul Mecanic din Centrul Vechi, biroul Headvertising din The Ark).

Intilnirea de ”lamurire” dintre Nadine si Zinos are loc intr-un fast food cu mobila in stil traditional german, local in care se aude muzica populara germana. O scena neplacuta dar care ne ajuta sa intelegem de ce in final Nadine imprumuta fostului ei iubit 200.000 Euro.

Licitatia restaurantului pierdut la poker de fratele cel rau dar stylish are loc intr-un birou gen biblioteca, cu peretii plini de carti legate in piele.

Pentru scena de final din restaurant Zinos pregateste  o fata de masa alba din damasc pentru cina lui romantica  cu turcoaica Anna, kinoterapeuta.

In aceasta scena al treilea personaj este ”Mousse de ciocolata alba cu cirese maraschino”, desertul cu ingredientul afrodisiac (scoarta de copac din Honduras) dupa o reteta din cartea ”Afrodita” de Isabel Allende.

Filmul m-a prins rau de fiecare data, dar ce-am vazut acum ca sa pot scrie postul despre interioare si obiecte decorative si/sau utilitare nu mi-a mai placut. Recunosc insa ca totul contribuie la atmosfera filmului si de fapt asta a fost si intentia rgizorului. Fatih a vrut sa arate Hamburg-ul lui, zona de oras de care-l leaga amintiri. E un fel de invitatie personalizata pentru a vizita acest oras. Muzica nu e intimplator aleasa, in Hamburg se asculta multa muzica soul. Asta am aflat din acest interviu:  http://www.examiner.com/article/interview-fatih-akin-lightens-up-with-soul-kitchen .

Pe imdb.com am gasit numele scenografului Tamo Kunz cu care regizorul Fatih Akin a lucrat pentru alte doua filme, Head On si The Edge of Heaven.

Mi-a placut contributia lui Maythe Stavemann, grafic designer, si anume posterul filmului (este fotografia de  la postul preluat de pe blogul ”Dragoste la prima vedere”, cronica filmului) si grafica genericului in care prezinta fiecare actor cu imagine si sunet.

Anunțuri

  1. Pingback: Soul Kitchen (2009) DLPV Magazine

  2. Ma bucur ca ti-a facut placere. O sa ma gandesc la un film si te anunt. Intre timp, daca mai vezi tu vreun film care te inspira, da-mi de veste.

  3. Oau, ce atentie la detalii! Sunt lucruri pe care eu nu le-am observat. Imi place scenograful mai ales in Gegen die Wand (Head On), unde sunt o gramada de universuri diferite intr-un mix turco-germano-punk , sa zicem:))

    • daaa, imi place sa descopar detaliile si cum compun ele atmosfera unui spatiu ! Scenografia e o lume noua pentru mine, multumesc pentru invitatia in lumea filmului. What’s next ?

  4. Pingback: Soul Kitchen (2009) | Dragoste La Prima Vedere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: